1 niðr-fall
n. a downfall, Stj. 9, Sks. 146, Barl. 89:—destruction, dilapidation, N. G. L. i. 343:—metaph. decay, ruin, Stj. 65, Sks. 450: downfall, loss, Fms. x. 31 (v. l.), Bs. i. 92, 132: as a law term, the dropping of a case, handsala n. at sökum, Nj. 21, passim.:—a plague, Mar. niðrfalls-sótt, f. epilepsy, Mar.